la borna lui 23 julie mi-am aprins pipa si-am zis: pana aici, Igitur. apoi am dat o privire de jur imprejur. peste tot, ierburi inalte care sprijina cerul. din loc in loc, carari cu pietre si scoici lasau sa se intrevada misterul. pe undeva trebuie sa fie si El (...) apoi am luat-o cum iti place tie sa zici, care-ncotro (vezi si insemnarile "ploile si rodiile"). soarele urcase-n unghiul cel mai bun. am potrivit corzile noi, invartind cheile vechi. pe trupul meu, acordate de vant, stau corzi neatinse. de acum doar Tu le vei atinge. doar tu vei vedea notele portativului. doar eu voi auzi cantecul. ceilalti vor auzi latratul cainelui scapat din Paradis. nimeni nu va ghici nodurile. nimeni nu va vedea semnele. iedera acoperise deja zidul. de aici incepe o carare. povesti nescrise din intamplare, intr-o seara, la scara, la o tigara, in diminetile de julie... imi venea sa scriu 23 aprilie. poate tocmai pentru ca folosisem sageata. sau pentru ca cele 77 de pene-si gasisera aripa. cine stie de ce si nici nu conteaza. doar ca acest 23 julie va fi cea mai frumoasa borna dintre toate bornele rodador-ului de aici reincepe plaja cu suflet intr-o iteratie noua pe o integrala curbilinie cu derivatele partiale ale integrantului indeplinind conditia de la inceput... poarta plajei, cum scrie-n pergamentul diafan, cu clipa lunga care tine un an. credeam ca-i doar o metafora. dar clipa aceasta exista-ntr-o taina. acum cand spun 23 spun si noua. tu, Igitur, vei afla singur.
acum vezi
acum vezi cum se imparte zidul alb la Infinit semanand piatra cu piatra radacini de tarm iubit... nu spre judecata sau de osanda sa-mi fie mie impartasirea din bucuriile si tristetile tale ci spre tamaduirea trupului si-a sufletului acum atunci si-ntotdeauna cantarea cea plina de iubire si aparata de dig cu tarm de mare cu atingerea din cele ce fac floarea care doare prin patrunderea luminii unei stele de sub nor nascand visului albastru casa imbracata-n dor si acum cand se pornise vantul toamnei peste gand am cules pana maiastrei si am desenat un rand dintr-un lan prăsit de mine cand din coarnele de plug peste cerul amintirii Y-greceam a tavalug se spargea un brus de lună pe o lavita la drum tu din pipa de alun pufaiai o clipa lunga-n prelungirea lui Acum si asa din colt de ziua treci de marginea mirarii si prin punctul de culoare hasurezi sub dunga zarii golful plajei ce-nveleste o-ntrebare ai ajuns dulce minune pragul visului sa-l treci si izvorul meu sa-l cauti ......................................... acum face nod cu atunci si-ntr-o singura dimineata bat clopotele de amiaza .....................
de la ymp (12:20:55 29 August 2010)