la borna lui 23 julie mi-am aprins pipa si-am zis: pana aici, Igitur. apoi am dat o privire de jur imprejur. peste tot, ierburi inalte care sprijina cerul. din loc in loc, carari cu pietre si scoici lasau sa se intrevada misterul. pe undeva trebuie sa fie si El (...) apoi am luat-o cum iti place tie sa zici, care-ncotro (vezi si insemnarile "ploile si rodiile"). soarele urcase-n unghiul cel mai bun. am potrivit corzile noi, invartind cheile vechi. pe trupul meu, acordate de vant, stau corzi neatinse. de acum doar Tu le vei atinge. doar tu vei vedea notele portativului. doar eu voi auzi cantecul. ceilalti vor auzi latratul cainelui scapat din Paradis. nimeni nu va ghici nodurile. nimeni nu va vedea semnele. iedera acoperise deja zidul. de aici incepe o carare. povesti nescrise din intamplare, intr-o seara, la scara, la o tigara, in diminetile de julie... imi venea sa scriu 23 aprilie. poate tocmai pentru ca folosisem sageata. sau pentru ca cele 77 de pene-si gasisera aripa. cine stie de ce si nici nu conteaza. doar ca acest 23 julie va fi cea mai frumoasa borna dintre toate bornele rodador-ului de aici reincepe plaja cu suflet intr-o iteratie noua pe o integrala curbilinie cu derivatele partiale ale integrantului indeplinind conditia de la inceput... poarta plajei, cum scrie-n pergamentul diafan, cu clipa lunga care tine un an. credeam ca-i doar o metafora. dar clipa aceasta exista-ntr-o taina. acum cand spun 23 spun si noua. tu, Igitur, vei afla singur.
acum vezi cum se imparte zidul alb la Infinit semanand piatra cu piatra radacini de tarm iubit... nu spre judecata sau de osanda sa-mi fie mie impartasirea din bucuriile si tristetile tale ci spre tamaduirea trupului si-a sufletului acum atunci si-ntotdeauna cantarea cea plina de iubire si aparata de dig cu tarm de mare cu atingerea din cele ce fac floarea care doare prin patrunderea luminii unei stele de sub nor nascand visului albastru casa imbracata-n dor si acum cand se pornise vantul toamnei peste gand am cules pana maiastrei si am desenat un rand dintr-un lan prăsit de mine cand din coarnele de plug peste cerul amintirii Y-greceam a tavalug se spargea un brus de lună pe o lavita la drum tu din pipa de alun pufaiai o clipa lunga-n prelungirea lui Acum si asa din colt de ziua treci de marginea mirarii si prin punctul de culoare hasurezi sub dunga zarii golful plajei ce-nveleste o-ntrebare ai ajuns dulce minune pragul visului sa-l treci si izvorul meu sa-l cauti ......................................... acum face nod cu atunci si-ntr-o singura dimineata bat clopotele de amiaza .....................
de la ymp (12:20:55 29 August 2010)
maine pe insula cu stuf azi am aflat ca arhipelagul meu are 5 insule una fiind insula din ziua de ieri alta fiind insula de maine si mereu mai aflu cate ceva una-i insula de piatra si alta-i insula cu cascada de la mijlocul muntelui si arhipeleagul este fara nume si una din insule este insula fericirii si fericirea exista-n fiecare din ele cat despre Cetatuia chiar merita se urca greu urcus foarte in panta dar ajuns sus efortul este rasplatitde la ... (22:36:54 28 August 2010)
azi celebrul portativ il va veseli pe Yvves si-i da-n cantec alt motiv sub arcade pontice tristele si fastele vor ingemana covor tot pe tarmul rodador................ si-n motivul ei chiar luna imi va povesti cum locul se opri sa-nvete jocul... toate-si vor avea cantarea cand gasesti in tine marea si prin punctul de mirare trage-o linie de zare si o lasa ca un zbor peste tarmul rodador canta clipa asta-n mine si un zumzet de albine lasa-n litere de miere rugaciune si-o avere dintr-o zestre adunata pe o plaja minunata... toate-si vor avea cantarea cand gasesti in tine marea si prin punctul de mirare trage-o linie de zare si o lasa ca un zbor peste tarmul rodador canta clipa asta-n mine si un zumzet de albine lasa-n litere de miere rugaciune si-o avere dintr-o zestre adunata pe o plaja minunata
de la ymp (07:45:54 28 August 2010)
am terminat fata cu cercel de scoica am pus la loc "scara cararii coboratoare spre mare" este acolo la Black sea o poveste frumoasa si fara papagali dar nu fara Alexis...
de la ymp (06:48:47 28 August 2010)
(fugă-n si bemol)
stă luna peste casa firii
şi ţine-n ea o poartă pentru vis
când eu ascuns
după apus
revin cu alb de trandafir
mai beau un pic dintr-un potir
şi-un mov din combinând
a flacără arzând tăcând
scăzând
pe pânza albă de pe şevalet
prima tuşă
fugind în contratimp
de atunci
a trecut ceva vreme
doi peşti şi cinci pânze-n
oglinda prin care trece fum
pe loc de scară cu suiş
sunt paşi cu scâncet de pietriş
şi iar şi iar şi iar şi iar
un patru dintr-un colţ de zar
şi-o sugativă de nisip
mă cheamă sus
încă un pic
şi-n el nimic nu vrea să doară
făcuse primul nod pe sfoară
te-ntrebi aşa
a câta oară
va fi o poartă pentru vis
în luna peste casa firii
cu alb cu mov cu iar şi iar
cu dubla dintr-un joc cu dar
ating în apăsări de cord
pe ultimul acord
Constanţa, 12 august, 2010
(din zilele începute împreună)
ce să-ţi spun mai bine şi mai adevărat acum cântecul vieţii este precum ultima noastră compoziţie la primele măsuri
portativul e-n aşteptarea întregului aşa cum ţi se potriveşte
după măsura ta prin tomis trecea
când te-am întrebat ce-ţi aduci aminte
mi-ai zis de zilele când mă păcăleai că visezi
plecam mulţumit că ai adormit
şi te odihneşti
te prefăceai
mi-ai zis tu
tresărind şi sforăind
cine ştie la ce-o să-ţi folosească talentu ăsta
sau câte regrete vor veni mai târziu
că n-ai înfruntat situaţia
habar n-am să îţi spun de acum
vei vedea tu când vei înainta prin viaţă
şi păcălelile se vor întoarce împotriva ta
aşa cum fac şi amânările
peste care vin încurcăturile
şi-ţi vei dori bucuria şi liniştea
iar ele nu vor avea de unde rodi
decât din seminţele realităţii
luată ca atare
din zilele începute împreună
îmi aduc aminte ziua cu primul tău răsărit
ţi-o las să mi-o povesteşti
o vei amâna cum ai făcut cu răsăritul de ieri
l-ai amânat pentru că era nor
de unde să ştii că răsăritu-i frumos
şi când norul e gros
îmi aduc aminte de-un răsărit cu marea-n furtună
doar o clipă soarele a privit în punctul în care l-am zidit
iau seara asta cu mine scriu pe fugă ca atuncea la rugă despre care de-ai şti n-aş mai reveni amânările au ajuns la sfârşit de aici cântecul se cântă atât cât s-a scris
serile dimineţilor nodurile năvodului ploile amintiri mereu ziceam şi nimeni nu credea ponna latră în spatele scării de acum se va vedea că-n spatele scării începe grădina
Constanţa, 9 august, 2010
desăvârşite
curg în amurg
de sub tâmple
gânduri
îmi plac poveştile cu viaţă
de dimineaţă
pe scara mea a căzut
o pană de pajură
seminţele cu miez au rodit
pana fericirii e-n cupa roşie
cei care s-au pripit s-au risipit
în botezul cuvântului
fără de început
şi fără sfârşit
ne-am pus pe umeri darurile
din care-au crescut aripile
luând vaporul
spre arhipelagul de mâine
păstrez gustul de alge şi mireasma ţărmului
ploile de julie
vântul prielnic de august
aştern de-un septembrie senin
niciodată n-am pecetluit atâta plin
soarele coboară după zidul cetăţii
clipa cântă de bucurie
în mijiri timide
prima stea
Constanţa, 1 august, 2010
(de vindecarea lunatecului)
